Mergeam odinioară pe drumul vechi din vale
Alăturați în inimi-acum dar și atunci;
Ne tresăltau în suflet, cuvintele
Ca vântul
Răzbit din ape calde, cu văile adânci!

Pășeam pe malul apei, ținundu-ți
Mâna-n mână
Și nu-mi păsa de ceasul, e tainic și târziu
Mă fascinau, privirea-ți și ochii tăi
De basme
Ce înseninau stingherul, hoinarul meu pustiu!


Și am știut deodată, simțindu-te aproape
Că viața-mi era alta, chiar fără de a ști
Și-am lăudat pe Domnul, de binecuvântarea-i
Fără de care, n-aș putea trăi!


Biruințele lui David